Descrizione
Compositore: Cenuse Oana
Paroliere: Vilceanu Claudiu-Constantin
Paroliere: Cosman Andrei-Ciprian
Testo e traduzione
Originale
Cad în gol ca un fulg în aer mă transform.
Am lacrimi pe față, le simt cum îngheață.
Nu, nici nu pot, simt iarna cum își face loc pe buzele tale.
Frigul nu dispare și când un vis se termină, hai spune-mi cine-i de vină?
Când pașii tăi în surdină au devenit o rutină.
Tu mi-ai fost raiul pe pământ și soarele și noaptea mea cu lună plină.
Și-acum mă copleș cu gândul că vii și pleci precum vântul.
Ne-am pierdut focul, lumina, ne-am întărcat jurământul și ne gândim la tot ce-a fost și nu mai e.
Printre ruine și umbre, e atât de frig, frig.
E gheață și mintea-i în ceață. Am așteptat iubirea până când am amorțit.
Frig, frig.
E rece și timpul tot trece. Într-un final în coada ta nu o să mai simt.
E tot mai frig, frig.
Degeaba ne învelim cu gândul că va fi bine, dar zilnic trăim deznodământul.
Tot ne încălzim sufletele au înghețat tot, amintiri pun un nod în gât, încât iar simt că mă sufoc. Ba ne iubim, ba detestăm.
Vrei să plecăm, dar încă stăm. Asta e ruleta rusească sau ce vrei să ne jucăm?
Tu crezi că în viața asta totu-i despre tine. Iar dacă-i așa, spune-mi de ce ai nevoie de mine?
Vin vorbe buni, apari în sută din foc în pat. Acum sunt cum vrei.
Ai început să ceri ca multe, să-ți caut inima. Dar unde e? Plus că te schimbi ca vremea. Nu înțeleg deloc.
Zi de ce mă gonesc și apoi mă suni să mă întorc?
-Vii acasă, crezi că am ceva să-ți zic?
-Lumina e difuză, pașii mei se-ntorc în -timp.
-Ia-mă de mână, față în față, tot ce simt e că s-a creat un zid. Nu te mai vreau, e atât de-
Frig, frig. E gheață și mintea-i în ceață.
Am așteptat iubirea până când am amorțit. Frig, frig.
E rece și timpul tot trece.
Într-un final în coada ta nu o să mai simt. Ooo!
Ooo!
Ooo!
Traduzione italiana
Cado nel vuoto come un fiocco nell'aria mi trasformo.
Ho le lacrime sul viso, le sento congelare.
No, non posso neanche io, sento l'inverno che si fa strada verso le tue labbra.
Il freddo non passa e quando un sogno finisce, dai dimmi di chi è la colpa?
Quando i tuoi passi silenziosi saranno diventati una routine.
Eri il mio paradiso in terra e il mio sole e la notte di luna piena.
E ora sono sopraffatto dal pensiero che vai e vieni come il vento.
Abbiamo perso il nostro fuoco, la nostra luce, abbiamo rotto il nostro giuramento e pensiamo a tutto ciò che era e non è più.
Tra le rovine e le ombre, fa così freddo, freddo.
È ghiacciato e la sua mente è annebbiata. Ho aspettato l'amore fino a diventare insensibile.
Freddo, freddo.
Fa freddo e il tempo stringe. Alla fine non mi sentirò più nella tua coda.
Sta diventando sempre più freddo, più freddo.
Invano ci avvolgiamo nel pensiero che andrà tutto bene, ma ogni giorno ne sperimentiamo il risultato.
Continuiamo a scaldarci, le nostre anime hanno congelato tutto, i ricordi mi mettono un nodo in gola, tanto che mi sento di nuovo soffocare. Ci amiamo, ci odiamo.
Vuoi che ce ne andiamo, ma restiamo comunque. Questa è roulette russa o cosa vuoi che giochiamo?
Pensi che in questa vita tutto riguardi te. E se è così, dimmi perché hai bisogno di me?
Stanno arrivando buone parole, appari al cento per cento dal fuoco nel letto. Ora sono come vuoi.
Hai iniziato a chiedere molto, a scrutare il tuo cuore. Ma dov'è? Inoltre cambi come il tempo. Non capisco affatto.
Perché sto scappando e poi mi chiami per tornare?
- Stai tornando a casa, pensi che abbia qualcosa da dirti?
-La luce è diffusa, i miei passi girano a tempo.
-Prendimi la mano, faccia a faccia, tutto quello che sento è che si è creato un muro. Non ti voglio più, è così...
Freddo, freddo. È ghiacciato e la sua mente è annebbiata.
Ho aspettato l'amore fino a diventare insensibile. Freddo, freddo.
Fa freddo e il tempo stringe.
Alla fine non mi sentirò più nella tua coda. Ooh!
Ooh!
Ooh!